Lu vulcanu
Comu scuppietta e vuddi, stù vulcanu,
ca paci unn'havi mancu pi du' uri!
quannu cci passa 'ncapu 'n'aeruplanu
iddu saluta sempri, gran signuri
Quannu talìa all'ariu lu viddànu,
vidi un pinnacchiu e pensa cu tirruri
a un tirrimotu, ca pari luntanu
ma po' scasciari sempri a tutti l'uri.
Russa la lava va intra lu mari,
curri a vaddùni versu lu paìsi;
sulu la Santa la poti firmari
doppu prighièri e supplichi di misi.
Ma mìagliu ca cuntinua a ripusari,
scurdannusi li tanti granni offisi.
Ca si cci gira e trema comu usa
dda terra si trasforma ballerina,
s'annacanu li casi e li dammusa,
si jàccanu li ìssa comu rina.
L'acqua d'u mari vùddi vavarusa,
tutti li spirdi ciùscianu a catina;
povira varca abballa dulurusa,
chiàncinu li parìanti a la marina.
Parlati a lu vulcanu cu l'amuri,
dicìticci ca sìammu brava genti
ca sti prumissi un su' di marinai.
Iddu v'ascùnta sempri cu firvuri:
ma attenti a un cugliuniàrilu pi nenti!
ca si ddiventa surdu, sunnu guai.
Federico Messana - Milano
Ritorna alla Home Page