Lu mmiarnu
(l’inverno)
Lu mmiarnu è duru ed è duru pi tutti
e specia pi li poveri è la morti,
lu riccu si la cava facilmenti
ca è protettu fina di li Santi,
li poveri ca nun’hannu tanti sordi
a fini mmiarnu su sicchi comu sardi,
lu forti friddu e lu malu manciari
na bona parti arriva a lu muriri.
Furtuna ca lu mmiarnu è di tri misi
e pua pi natura cancianu li cosi,
ca siddu fussi di chiù longa durata
mità di chisti ci perdi la vita.
Ammeci lu riccu chiù ‘mpurtanti
lu mmiarnu nun lu soffri quasi nenti
pirchì li sordi su carta schifosa
ma fannu viniri lu suli fina ‘n casa.
Lu munnu è chistu e bisogna pinzari
ca è fattu propria cu chianci e cu arridi.
Propria pi chistu l’aggenti su cuieti,
sannu lu fattu e sunnu rassegnati.
Calogero Salvo - Montedoro